Noțiuni esențiale despre altimetru
QNH, QNE și QFE: trei referințe de altitudine
Un altimetru barometric măsoară presiunea aerului. Presiunea de referință selectată determină semnificația numărului afișat. Parapanta rămâne exact în același loc — se schimbă doar semnificația indicației.
Unde este zero?
QNH și QFE sunt reglaje de presiune ale altimetrului. Pentru QNE, altimetrul este reglat la STD 1013.25 hPa. Toate cele trei indicații folosesc același senzor de presiune, dar referințe verticale diferite.
Referință la nivelul mediu al mării
Presiunea locală redusă matematic la nivelul mediu al mării. La un loc de decolare sau aerodrom, altimetrul indică aproximativ altitudinea publicată a locului respectiv.
De reținut: „La ce altitudine mă aflu deasupra mării?” — altitudine barometrică deasupra MSL.
Referință a aerodromului
Presiune măsurată la un nivel de referință definit pentru un amplasament, de regulă un aerodrom sau pragul pistei. Un variometru poate folosi în mod similar un loc de decolare ca punct zero.
De reținut: „La ce înălțime mă aflu deasupra acestui loc?” — nu deasupra terenului variabil de sub mine.
Referință de presiune standard
Cu setarea fixă STD 1013.25 hPa, altimetrul indică altitudinea de presiune QNE. De exemplu, o indicație de 6500 ft corespunde FL 65.
De reținut: „Ce suprafață de presiune comună folosesc?” — nu automat altitudinea deasupra nivelului mării sau înălțimea deasupra solului.
Același aerodrom, trei indicații
Altitudinea aerodromului este de 600 m MSL, iar QNH local al aerodromului este de 1000 hPa. Instrumentul rămâne la sol; se schimbă doar reglajul presiunii.
Regulă orientativă pentru schimbarea indicației altimetrului. Conversia ISA exactă variază ușor cu altitudinea. Temperatura reală influențează diferența dintre altitudinea barometrică indicată și altitudinea geometrică reală.
De ce contează QNE/STD pentru separarea verticală
QNH local variază cu vremea, timpul și locul. De aceea, deasupra stratului de tranziție, toată lumea utilizează STD 1013.25 hPa: FL 70, FL 80 sau FL 90 identifică astfel aceleași suprafețe de presiune standardizate pentru toate aeronavele. Această scară comună face posibilă planificarea distanțelor verticale.
Urcare: QNH → STD
Până la altitudinea de tranziție (TA), utilizați QNH și exprimați nivelul ca altitudine. La trecerea în urcare prin TA, reglați 1013.25 hPa; deasupra acesteia, utilizați niveluri de zbor.
Stratul de tranziție
Se află între TA și nivelul de tranziție (TL), cel mai jos nivel de zbor utilizabil. TL urmează QNH actual. Conform procedurilor EU, între traficul de la TA și cel de la TL rămâne cel puțin o distanță nominală de 1000 ft.
Coborâre: STD → QNH
Utilizați presiunea standard și niveluri de zbor până la TL. La trecerea în coborâre prin TL, reglați QNH actual; sub acesta, utilizați altitudini.
Altitudinile de tranziție publicate și procedurile locale diferă. Hărțile actuale, AIP și autorizările au întotdeauna prioritate.
Ce se stochează într-un fișier IGC?
O înregistrare B IGC are câmpuri separate pentru altitudinea GNSS și altitudinea de presiune ICAO-ISA. Conform specificației FAI, fiecare punct înregistrat rămâne raportat la 1013.25 hPa — chiar dacă variometrul din cabină afișează QNH sau dacă un alt reglaj al altimetrului este înregistrat separat.
Un singur nivel fix de referință al altitudinii pentru datele brute
QNH se schimbă continuu. Nivelul de referință ISA fix face ca altitudinile de presiune din locuri și momente diferite să fie nominal comparabile și calibrabile.
Independent de afișaj
Reglajul variometrului îi poate schimba afișajul, dar nu trebuie să modifice altitudinea de presiune standard înregistrată la fiecare punct.
Reproductibil ulterior
Pornind de la nivelul de referință altimetric neschimbat al măsurătorilor, analiza poate modela ulterior o linie QNH folosind date meteorologice corelate atât în timp, cât și în spațiu.
De ce liniile GPS și QNH nu coincid întotdeauna?
GNSS și senzorul de presiune măsoară în moduri diferite și folosesc referințe diferite. Contează și decalajele senzorilor, modelul meteorologic, temperatura și nivelul de referință al altitudinii GNSS. Prin urmare, sunt posibile diferențe mici sau vizibile fără ca vreuna dintre linii să fie pur și simplu „greșită”.
Ce reglaj corespunde fiecărui nivel publicat?
Ceea ce contează este denumirea asociată nivelului. Procedurile naționale aplicabile și informațiile aeronautice publicate au întotdeauna prioritate.
AMSL / MSL → QNH
Pentru altitudinea deasupra nivelului mediu al mării și altitudinile terenului sau ale spațiului aerian publicate cu această referință.
Deasupra aerodromului → QFE
Când se cere explicit înălțimea deasupra nivelului de referință al aerodromului sau pragului pistei. QFE nu reprezintă înălțimea în continuă schimbare deasupra solului.
FL → QNE / STD
Pentru niveluri de zbor care utilizează presiunea standard 1013.25 hPa, în mod normal deasupra nivelului de tranziție.
Este altitudinea QNH altitudinea geometrică reală?
Nu chiar. Altimetrele barometrice folosesc un model al atmosferei standard. În aer mai rece decât ISA, altitudinea reală deasupra nivelului de referință QNH este, în general, mai mică decât cea indicată. QNH oferă o referință barometrică comună MSL, dar nu elimină erorile cauzate de temperatură, instrument sau modelul meteorologic.
Surse și lecturi suplimentare
- FAI: Specificația tehnică pentru înregistratoare de zbor IGC — cerințe pentru altitudinea de presiune înregistrată și referința ISA de 1013.25 hPa.
- EASA SERA.8015 — altitudini, niveluri de zbor, QNH/QFE și schimbarea reglajului prin stratul de tranziție.
- EASA ATS.TR.130 – determinarea nivelului de tranziție și separarea verticală nominală.
Acest ghid explică afișajul și analiza de după zbor. El nu înlocuiește pregătirea zborului, AIP, mesajele NOTAM, informarea meteorologică de zbor sau procedurile obligatorii de reglare a altimetrului.
